............Ultima carte a unui jurnalist militar...
....."Însemnări despre Lumini şi Umbre / Vasile Nicolae Mireuţă, prefaţa Prof.Univ. Dr. Mihai Iliescu - Editura Contrast, Bucureşti - 2009"... Un titlu de carte, un autor... Cuvinte reci, precise ca o fişă de bibliotecă.
.....Cine este Vasile Mireuţă? Am onoarea să răspund la această întrebare eu, fiul lui, cu regretul că vorbele pe care le-aş putea rosti, ori cuvintele scrise sunt insuficiente pentru a-i descrie viaţa, a-i cuprinde personalitatea complexă, a analiza ce a scris şi mai ales de ce...
.....Vasile Mireuţă a fost un om care, până la 26 februarie 2010, când a plecat (poate pentru a mai afla nişte răspunsuri) în veşnicie, şi-a dedicat viaţa scrisului.
.....S-a născut la 22 iulie 1928 în comuna suceveană Pârteştii de Jos, satul Deleni, un adevărat colţ de rai bucovinean. A avut o copilărie presărată de întâmplări ce au devenit adevărate izvoare de înţelepciune, parcă desprinse din proverbele românilor. La o vârstă fragedă a luat în piept viaţa cu toate greutăţile inerente vremurilor şi situaţiei de acasă (pierderea tatălui, războiul, lipsurile de tot felul).
.....În 1951 a absolvit Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, iar de atunci cariera militară a fost viaţa lui. Oamenii din armata română au fost eroii scrierilor lui. Articole, reportaje, scenete, emisiuni de radio şi televiziune, interviuri, evocări, discuţii cu diferite personalităţi, toate făcute cu suflet la ziarul "Apărarea Patriei", la emisiunea de radio "Pentru Patrie" sau la emisiunea de televiziune "De strajă patriei".
.....În 1988 s-a pensionat dar a continuat munca, reunind scrierile sale din ciclul "Oameni şi caractere" în două volume: "Din pulberea uitării" - Editura Universităţii Naţionale Carol I, Bucureşti 2007 şi "Spre aducere aminte" - Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti 2008. "Să-i dăm cinstire ostaşului român de ieri, de azi şi de mâine şi să nu lăsăm ca pulberea uitării să acopere amintirea faptelor lor de onoare şi demnitate" scria în primul volum. "Îmi culc sufletul pe rădăcini de istorie şi aud sevele urcând spre tinereţea trecută, dar fără de moarte, pentru că am fost şi rămân ostaş" scria în al doilea volum.
.....Ultima carte: "Lumini şi umbre"- Editura Contrast, Bucureşti, a scris-o în 2009. Boala de care suferea nu l-a făcut să renunţe. A luptat pentru viaţă. A dorit să termine cartea înainte ca boala să-l răpună şi a reuşit. Apoi a dorit să apară cartea în luna decembrie 2009, la 20 de ani de la evenimentele din 1989 şi din nou a reuşit. Apoi a dorit să fie în viaţă când primeşte vestea că la toate bibliotecile mai mari sau mai mici din structura armatei au ajuns cărţile trimise de el din tot sufletul. A reuşit iarăşi. "Umblând prin lume m-am convins că suntem trecători prin viaţă şi dacă nu ne măsurăm bine timpul, ne trezim că nu mai avem vreme să clădim ceva trainic pentru cei din generaţia de azi, cât a mai rămas din ea şi nici pentru cea de mâine, care deja se zăreşte la orizont" scria autorul. Pe mine mă îndemna să-mi aştern gândurile pe hârtie: "să-ţi dezgropi pana din adânc de suflet şi să aduci la lumină mărgăritarele valorii umane". S-a bucurat enorm când a aflat că din ianuarie 2010 am început să scriu o carte intitulată "Călător în lumea gândurilor". I-am citit câteva pagini dintr-un capitol şi i-au plăcut mult. "Acum din nou am pentru ce trăi"- mi-a spus emoţionat. Din păcate, după doar două zile, organismul slăbit de boală a cedat, nerezistând unor pierderi repetate de sânge.
.....Nu a apucat să-şi spună ultimele dorinţe, dar le veţi găsi cu siguranţă în ultima carte. Obişnuia să spună: "Citiţi această carte cu mintea şi cu sufletul!"
.....Vă rog şi eu să-i ascultaţi îndemnul! Nu veţi regreta!
Mr.(r) Mihai Mireuţă
....."Însemnări despre Lumini şi Umbre / Vasile Nicolae Mireuţă, prefaţa Prof.Univ. Dr. Mihai Iliescu - Editura Contrast, Bucureşti - 2009"... Un titlu de carte, un autor... Cuvinte reci, precise ca o fişă de bibliotecă.
.....Cine este Vasile Mireuţă? Am onoarea să răspund la această întrebare eu, fiul lui, cu regretul că vorbele pe care le-aş putea rosti, ori cuvintele scrise sunt insuficiente pentru a-i descrie viaţa, a-i cuprinde personalitatea complexă, a analiza ce a scris şi mai ales de ce...
.....Vasile Mireuţă a fost un om care, până la 26 februarie 2010, când a plecat (poate pentru a mai afla nişte răspunsuri) în veşnicie, şi-a dedicat viaţa scrisului.
.....S-a născut la 22 iulie 1928 în comuna suceveană Pârteştii de Jos, satul Deleni, un adevărat colţ de rai bucovinean. A avut o copilărie presărată de întâmplări ce au devenit adevărate izvoare de înţelepciune, parcă desprinse din proverbele românilor. La o vârstă fragedă a luat în piept viaţa cu toate greutăţile inerente vremurilor şi situaţiei de acasă (pierderea tatălui, războiul, lipsurile de tot felul).
.....În 1951 a absolvit Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, iar de atunci cariera militară a fost viaţa lui. Oamenii din armata română au fost eroii scrierilor lui. Articole, reportaje, scenete, emisiuni de radio şi televiziune, interviuri, evocări, discuţii cu diferite personalităţi, toate făcute cu suflet la ziarul "Apărarea Patriei", la emisiunea de radio "Pentru Patrie" sau la emisiunea de televiziune "De strajă patriei".
.....În 1988 s-a pensionat dar a continuat munca, reunind scrierile sale din ciclul "Oameni şi caractere" în două volume: "Din pulberea uitării" - Editura Universităţii Naţionale Carol I, Bucureşti 2007 şi "Spre aducere aminte" - Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti 2008. "Să-i dăm cinstire ostaşului român de ieri, de azi şi de mâine şi să nu lăsăm ca pulberea uitării să acopere amintirea faptelor lor de onoare şi demnitate" scria în primul volum. "Îmi culc sufletul pe rădăcini de istorie şi aud sevele urcând spre tinereţea trecută, dar fără de moarte, pentru că am fost şi rămân ostaş" scria în al doilea volum.
.....Ultima carte: "Lumini şi umbre"- Editura Contrast, Bucureşti, a scris-o în 2009. Boala de care suferea nu l-a făcut să renunţe. A luptat pentru viaţă. A dorit să termine cartea înainte ca boala să-l răpună şi a reuşit. Apoi a dorit să apară cartea în luna decembrie 2009, la 20 de ani de la evenimentele din 1989 şi din nou a reuşit. Apoi a dorit să fie în viaţă când primeşte vestea că la toate bibliotecile mai mari sau mai mici din structura armatei au ajuns cărţile trimise de el din tot sufletul. A reuşit iarăşi. "Umblând prin lume m-am convins că suntem trecători prin viaţă şi dacă nu ne măsurăm bine timpul, ne trezim că nu mai avem vreme să clădim ceva trainic pentru cei din generaţia de azi, cât a mai rămas din ea şi nici pentru cea de mâine, care deja se zăreşte la orizont" scria autorul. Pe mine mă îndemna să-mi aştern gândurile pe hârtie: "să-ţi dezgropi pana din adânc de suflet şi să aduci la lumină mărgăritarele valorii umane". S-a bucurat enorm când a aflat că din ianuarie 2010 am început să scriu o carte intitulată "Călător în lumea gândurilor". I-am citit câteva pagini dintr-un capitol şi i-au plăcut mult. "Acum din nou am pentru ce trăi"- mi-a spus emoţionat. Din păcate, după doar două zile, organismul slăbit de boală a cedat, nerezistând unor pierderi repetate de sânge.
.....Nu a apucat să-şi spună ultimele dorinţe, dar le veţi găsi cu siguranţă în ultima carte. Obişnuia să spună: "Citiţi această carte cu mintea şi cu sufletul!"
.....Vă rog şi eu să-i ascultaţi îndemnul! Nu veţi regreta!
Mr.(r) Mihai Mireuţă
